joi, 21 aprilie 2016

EREZIA APUSULUI DE JOI

Teoretic nu sunt un tip practic Întâi
mă scol și apoi mă trezesc eventual
în brațe cu Fata Morgana regina in
somniilor mele dintotdeauna Însă ș
tiu că moartea va fi prețul acestei 
vieți Mai încerc s-o amân cu vreun
nenorocit de poem de dragoste dat
la maximum Chiar dacă tăcerea scoa
te fum și flăcări pe gură Eu mă târăsc
înainte printre fulgere și stele Făcând
schimb online doar cu iarba verde de
acasă Așa că noapte bună somnoroșilor
O viață aveți și pe aia o dormiți
cu fața la Apusul vostru cel de toate
zilele

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE