duminică, 24 aprilie 2016

Silvia Kerim

Silvia Kerim: Dorind să priceapă rostul tăcerii câinelui, vrabia-l privi pentru întâia oară drept în ochi. Şi descoperi, uluită, că cel mai vechi şi mai credincios prieten al omului... are privire de om!
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

(GOGYOHKA MEA)

 viii spun mereu despre morți numai bine morții însă nu spun nimic dar tăcerea lor se-aude de la o poștă Costel Zăgan  

  • PLENARĂ ÎNTR-O DUNGĂ
    Dragi tovarăși și tovărășoaice cât mai rezistați încă pe buk dezbrăcând sau nu pufoaice știe frunza cea de nuc Cât mai rezistați ...
  • ECONOMIE 2
     Minime la maximum Costel Zăgan, NEMĂRGINIRI ÎNTR-UN VERS
  • TRAIECTORII FRAGILE, 2018
     COSTEL ZĂGAN un luceafăr de nisip se prelinge din clepsidra cerului noaptea mi-a împietrit pe buze *** a star made of sand is dropping from...