LUNA-MI APRINDE MELANCOLIA

Scriu cu nervii ca o sârmă ghimpată înroșită 

de revolta interioară Călimara cu cerneală e

un vulcan gata să erupă Stiloul e un înger al

răzbunării cu aripile ca niște rachete nucleare

Să înceapă să zicem potopul 

Poate se trezește cineva

Acolo sus ori acolo jos

Nu contează

locul

E

TIMPUL

să înceapă

distracția

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II