miercuri, 13 aprilie 2016

FOTOPOEM

Ioana Manolache

Îngerul nu a mai strigat
Costel Zăgan
Poemul are goluri de aer
Cuiburi
de
azur
buimac
Dacă nimic
nu

doare
TAC
(Poeme de-aprins focul)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE