miercuri, 30 martie 2016
marți, 29 martie 2016
luni, 28 martie 2016
PRIMĂVARA PROȘTILOR
Cântă cucul în română
proștii se întind pe gard
dacă dai cucul din mână
florile de verde ard
Proștii se întind pe gard
dincolo de infinit
prostia Doamne ce fard
te va strânge iar de gât
Dincolo de infinit
dacă dai cucul din mână
primăvara dulce mit
cântă cucul în română
Fără card zău fără card
proștii-au înflorit pe gard
proștii-au înflorit pe gard
Costel Zăgan, CEZEISME II
duminică, 27 martie 2016
PRETEXTUL MACHIAVELLI
Ce primăvară zdrențuită Doamne ce primăvară
Pașii timpului colbuiesc totul Un strat tot mai
gros de indiferență se așează între noi și lume
Râzi astăzi mâine s-ar putea să nu mai ai cu ce
Cauza împinge efectul în șanț cu prima ocazie
Apoi merge mai departe Doar Calea lactee se mai
întinde între tine și dragostea la ultima vedere Nu
mai scrii declarații de dragoste ci declarații de ave
re Existența implică textitența În acest sens presupun
că și eu sunt nepotul lui Machiavelli
Prea mă dezbin zi de zi Ca lumea să nu mă ia la ochi
La picior arm
(Și eu am fost un mugur civil)
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
vineri, 25 martie 2016
RISCUL DE- A FI ROMÂN
Românie las-o moale
la altar cine te duce
eu am mâinile goale
și nu pot urca pe cruce
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
miercuri, 23 martie 2016
EREZIA POEMULUI DE DRAGOSTE ȘI DE DOR
Autoironie acesta-i numele meu prieteni
de pretutindeni și de nicăieri Dumneavoa
stră cum o mai duceți cu viața cu moartea
cu invidia precum și cu celelalte treburi cos
mice și totuși atât de familiale cu r de la Ro
mânia lejeră Vai vai vai Românul moare ca
un copil cu biberonul veșniciei în gură
Și bucuria dansează pe buzele tăcerii
Of Doamne ce mișto e dragostea
Mersi
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
marți, 22 martie 2016
EREZIA EVANESCENTĂ A FEMEII
Despre întruparea poeziei femeia
știe cele mai multe lucruri Însă ta
ce de la primul la ultimul vers Hai
nă a frumuseții pe care o tot probea
ză de-atâtea evanescente eternități
bărbații Rămâne muza de căpătâi
pentru toți poeții lumii
de-aici
și
de
dincolo
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
luni, 21 martie 2016
EREZIA POEZIEI FATALE
Nimeni nu mă-ntreabă Dacă
lumea merge într-o direcție
bună sau greșită Și oricât de
frig ar fi afară România-i o
meserie care-mi vine ca o mă
nușă Cu toate că îmi place mai
mult să visez decât să trăiesc
Am să mă risc trezindu-mă și
mâine La orice oră-i nevoie
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
duminică, 20 martie 2016
EREZIA DEȘTEPTĂRII AMÂNATE
Dimineața în locul Imnului Național ascult
cum crește iarba verde de acasă Nu sunt nici
antitotul Nu sunt nici antinimic Sunt poate
antieu copilul din flori al zăpezii Și da nu-mi
mai place una-două să mă sinucid E prea
plictisitor mai ales pentru unii Revin cât se mai
poate Nu-mi place acest sport cu a fi sau a nu fi
Iau și viața și moarte așa cum răsare
soarele și crește iarba
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
sâmbătă, 19 martie 2016
POVESTE-N DOI
Cu cât mă-ndepărtez ei bine
aripile mi-s tot mai mari
la noapte am să cad în tine
să lichidez acest coșmar
Aripile mi-s tot mai mari
dar n-am să zbor iubita mea
căci totul este în zadar
de ce să beau încă o stea
O n-am să zbor iubita mea
la noapte am să cad în tine
și sufletul doar ți l-aș bea
cu cât mă-ndepărtez de tine
Aripile mi-s tot mai mari
să intru-n tine când dispari
Costel Zăgan, CEZEISME II
duminică, 13 martie 2016
AUTOPORTRET DE NATURĂ ZBURĂTOARE
Habar n-am de ce-am ajuns un bibliofil
înnăscut Chiar dacă biblioteca-i a doua
mea mamă N-o folosesc niciodată drept
adjuvant sentimental Însă o recitesc cu
drag din scoarță-n scoarță Indiferent de
anotimp lectura-i de natură ciclică
Citesc pentru-a reciti
Citesc până când toate cărțile își scot
mugurii pe rafturi
Dragostea rămâne ilizibilă
Deși mereu suspin și sufăr
în stație așteptând un mugur
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
sâmbătă, 12 martie 2016
VIAȚA LA ȚARĂ AZI
Omul legii m-a-ntrebat
dacă ce scrii e-adevărat
te exmatriculez din sat
Costel Zăgan, TRIUNGHIUL TĂCERII
vineri, 11 martie 2016
ANOTIMP ÎN DO MAJOR
Primăvară primăvară
vaca mea imaginară
cum răsare soarele
sar pe tine florile
Să-ți smulgă cântările
din tuspatru zările
să-ți umple găleata iar
cu al veșniciei var
Primăvară pe felie
fi-ți-ar mugurii să fie
iarba dă din colț în colț
și ne scoală iar din morți
Și ne-aruncă firmament
pe-al iubirii continent
Costel Zăgan, CEZEISME II
marți, 8 martie 2016
CÂMP MINAT DE STELE
 |
Aripi îți zboară de pe trup femeie
și-un înger sau un demon le recită
când cineva ar vrea să ţi-l descheie
să-ți cearnă poate sufletul prin sită
Un înger sau un demon te recită
căci se ridică pân' la cer văpaia
doar luna s-a răcit un pic pe plită
și la stomac îmi cade greu odaia
Când se ridică pân'la cer văpaia
şi trupul ar vrea să ţi-l descheie
din ochi poate să-ți cadă ploaia
și ce îți zboară de pe trup femeie
Şi-un înger sau un demon te recită
şi-n loc de punct îţi pune dinamită
|
Costel Zăgan
Ad
luni, 7 martie 2016
EREZIA PREAGINGAȘEI (PE)TRECERII
Și în vremuri tulburi ca acestea Dumneavoastră
Doamnă circulați cu frumusețea la vedere
Nici îngerul de serviciu nu vă mai oprește
la intersecție Treceți peste orice culoare
de la alb la rogvaiv sau negru Drumul
este liber Jos pălăria Doamnă Că hainele-s
demult în paradisul pierdut Destin second hand
Cu toate că lumea spune sus și tare că te cunosc
toți bărbații Numai pe poet îl dor ochii
când treci dintr-o lume în alta
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
vineri, 4 martie 2016
FEMEIA PARADISULUI PIERDUT
Poezia zilei vine de la COSTEL ZĂGAN
TĂCERE-N DOI
Ce poezie frumoasă eşti iubito
te-aş învăţa pe dinafară
dar mă-ncurc mereu la sâni
cuvintele au muguri pe la ţară.
Ţi-aş învăţa pe dinafară
şi părul şi gâtul şi buricul
şi încotro nemaiavând de primăvară
aş recunoaşte c-am descoperit nimicul.
Ce poezie frumoasă eşti iubito
şi eu ce norocos am fost
când tăcerea-am zdrobit-o
şi-am priceput că toate au un rost.
Şi aia şi aceasta şi aceea
ce chestie perfectă e femeia!
(Din Antologia "În aşteptarea sărutului promis").
joi, 3 martie 2016
miercuri, 2 martie 2016
GHEȚARUL PALID
Ce-aluat de flăcări eu frământ
cu degete de gheață și de țurțuri
cu tine-s cel mai singur pe pământ
te am în brațe și departe fluturi
Cu degete de gheață și de țurțuri
mă-mbrățișezi și tu deodată
prin mine trece-un roi de fluturi
și iar mi-arăți cum arde-o fată
Te-mbrățișez și eu deodată
cu tine-s cel mai singur pe pământ
în pungă-mi ești nota de plată
ce-aluat de flăcări eu frământ
Cu buzele de gheață și de țurțuri
cuvinte-n flăcări când îți murmur
Costel Zăgan, CEZEISME II
marți, 1 martie 2016
AR(D) PRINTRE NORI
Parcă-n trup e primăvară
și-s cu plugul la arat
câmpul tot o să mă doară
brazde trag în lung și-n lat
Sunt cu plugul la arat
iarna viscolește-n mine
dragostea-i un câmp minat
stele curg iată prin vine
Iarna viscolește-n mine
câmpul tot o să mă doară
dragostea s-o ar îmi vine
parcă-n trup e primăvară
Ies cu plugul la arat
printre nori ca un soldat
Costel Zăgan, CEZEISME II
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
***
Și libertatea-i ca eclipsa solară te-aruncă-n-ntuneric la-nceput și când începe sufletul să doară se mișcă muntele dac-ai crezut COSTEL ZĂG...
-
Ca orice drog Poezia te transformă în sclavul cititorilor Oamenii normali sunt analfabeţi Poţi însă să ştii ... -
Mulțumesc, draga mea Românie! Gânduri despre limba română Personalități pe care le prețuim despre limba român... -
Cele mai frumoase 20 de citate despre copilarie de Viorica Ghinea Toata lumea iubeste copilaria si isi aminteste cu dor de a...
