DANSATI

DANSATI! SARBATORITI!

 Nicoleta IONIŢĂ

“Dansul este singura artă în care noi înşine suntem materia din care este realizată”.(Ted Shawn)
“Dansul este un poem în care fiecare mişcare este un cuvânt”. (Mata Hari)
“Dansul este muzica mişcării”. (Costel Zagan)
Originile dansului coincid cu începuturile comunităților omenești, având funcții rituale (mistice, războinice), de invocare a forțelor divine, pentru reușita la vânătoare, confruntări tribale etc. La unele popoare, caracterul ritual s-a păstrat, decantat și abstractizat, până în zilele noastre.
În Grecia antică, dansul făcea parte dintre disciplinele fundamentale ale educației, considerat eficient pentru sădirea, menținerea și întărirea sentimentelor de solidaritate socială. În acest scop, se practicau dansuri războinice (pirice), pacifice (emelii), de cules al viilor (epilenice) etc.
În Roma antică, exista dansul ritual saltatio, cu funcții invocatoare, dar acesta a degenerat odată cu decăderea Imperiului Roman.
În Evul Mediu, în ciuda tendinței clerului de a menține funcția religioasă a dansului, influențele laice a devenit din ce în ce mai puternice, accentuându-se în sec. 13, când în practica socială s-au genuri diverse de dans (denumite chorea, charola, carole, danse, estampie, ductia, pastourelle ș.a.), ca o expresie simplă și puternică a dragostei de viață a poporului.
Renașterea a adâncit acest proces. Pașii simpli din dansurile vechi s-au dezvoltat, au combinat gesturile și mișcările, s-au individualizat. Au apărut forme noi și s-au creat succesiuni tipice, în care un dans lent, binar, era urmat de altul rapid, ternar. În felul acesta, a luat naștere suita, care consta din în patru părți fixe: allemanda, couranta, sarabanda și giga. În vremea lui Johann Sebastian Bach, suita se executa independent și a jucat un rol important în dezvoltarea muzicii instrumentale. Pe lângă cele patru dansuri de bază, au început să fie incluse și altele – boureé, gavota, musette, polacca, menuetul (foarte important, devenind parte constitutivă a simfoniei), ciacona, passacaglia (variațiuni pe o temă ostinato, cu rol determinant în unele forme muzicale).

Spre sfârșitul sec. 18, din Viena s-a răspândit valsul, un dans derivat din Ländler. În aceeași perioadă, au început să se impună și dansuri ale altor popoare, ca mazurca, polca, boleroul, jota, fandango, ceardașul ș.a. care au pătruns în toate mediile sociale, având rol de seamă în constituirea și afirmarea școlilor naționale. La hotarul dintre sec. 19 și 20, s-au răspândit dansuri de origine americană, precum tango, samba, habanera, charlestonul, foxtrotul etc., care poartă amprenta muzicii de jazz, influențând creația unor compozitori moderni.

In timp ce dansez nu pot sa judec, nu pot sa urasc, nu pot sa ma separ de viata. Pot sa fiu doar fericit si implinit. De aceea dansez. (Hans Bos)
A dansa inseamna a lua parte la controlul cosmic asupra lumii. (Copeland & Cohen)
Astazi este Ziua Internationala a Dansului. O respiatie, un gand, o miscare de care avem nevoie. O zi in care san e amintim, fie doar in treacat, ca exista arta, ca exista, nu altundeva, ci chiar in noi, adanc, un izvor, o miscare, o iubire care se poate oricand preface in DANS. Acea vraja care ne face mai buni, care ne invata sa purtam pe umeri noaptea cu luna, muntele pe cares a il strabatem, poezia, dorul,,. iubirea… Acea vraja care, muta fiind, vorbeste prin gratie, prin miscare, prin vis.
Asadar, dansati! Un vals, un tango, o samba sau colo, o Jiana d-aia sa ropoteasca pamantul sub talpi, cu padurile Cindrelului cu tot.
Azi, deseara, maine in zori… In dormitor, pe scari, in gradina, in parc…
 
Sursa foto: palatulcopiilorsibiu.ro