miercuri, 29 aprilie 2015

PRIMĂVARA CA AUTOPORTRET ÎN VERDE

Primăvară de cleştar
mi-ai pus sufletul pe jar

Cum se-nalţă soarele
cântă iar izvoarele

Cântă ca nebunele
înroşindu-şi strunele

Cântă vai până la verde
sufletul de mi se pierde

Cucul cântă ca o floare
înfloreşte şi ne doare

Cade-o barză pe hârtie
şi cu primăvara scrie

De se-nchină frate cioara
c-a înmugurit vioara

Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

ZĂPADA CA FICȚIUNE

Mă mut dintr-un an în altul mă mut dintr-o vârstă în alta sar calul dar uit să fac saltul trezindu-mă la gât cu balta COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE...