Nici bine ochii n-am deschis
singurătatea mă izbeşte-n faţă
şi-abia ieşit din paradis
o altă amintire mă răsfaţă
Singurătatea mă izbeşte-n faţă
nimic cu nimeni se-ntâlneşte
mă nasc în fiecare dimineaţă
cum apa domnilor din peşte
Nimic cu nimeni se-ntâlneşte
zău abia ieşit din paradis
văd că nimic nu-i omeneşte
deşi nici ochii n-am deschis
Singurătatea mă izbeşte-n faţă
că numai ea doar mă dezvaţă
Costel Zăgan, CEZEISME II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu