Câte lacrimi mai sunt până acasă
atâtea stele până la tine frumoaso
nici de singurătate nu-mi mai pasă
aceeaşi iubire pentru tine am ars-o
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON JUAN
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Ca orice drog Poezia te transformă în sclavul cititorilor Oamenii normali sunt analfabeţi Poţi însă să ştii ... -
Dragi tovarăși și tovărășoaice cât mai rezistați încă pe buk dezbrăcând sau nu pufoaice știe frunza cea de nuc Cât mai rezistați ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu