Câte lacrimi mai sunt până acasă
atâtea stele până la tine frumoaso
nici de singurătate nu-mi mai pasă
aceeaşi iubire pentru tine am ars-o
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON JUAN
***Femeia are memoria vântului: te zgîlție din rădăcini! Costel Zăgan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu