Câte lacrimi mai sunt până acasă
atâtea stele până la tine frumoaso
nici de singurătate nu-mi mai pasă
aceeaşi iubire pentru tine am ars-o
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON JUAN
Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu