sâmbătă, 26 aprilie 2014

MATERNITATEA CERULUI

Păi stelele se nasc ca şi mugurii primăvara
Împrăştiind  lumină printre oameni şi lucruri
Îngerii probabil zboară pe vârfuri de la o stea 
la alta Poetul cu opaiţul poeziei contemporane
în mână îi imită toată ziua Sensul giratoriu 
al poeziei mai provoacă insomnii condiţiei
umane Aşa că în zori trebuie să-mi scot iar
din viteză sufletul înstelat 

Costel Zăgan,  EREZII DE-O CLIPĂ

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE