miercuri, 23 aprilie 2014

EREZIA ULTIMULUI NARCIS

Neavând cum să te sinucizi din senin
Te sinucizi de vreme rea Ca şi cum nu
doar Hamlet ci însuşi Shakespeare ar
depinde de timpul probabil Prognoză
a unei melancolii ireversibile Nietzsche
se aruncă pe fereastră în hăul lăuntric
Igienă extremă a ultimului gest uman 
Apocalipsă de spital Fără microbi sau
viruşi informaţionali Străjuiesc ultimul
apus de soare Zâmbind profesional
din oglindă Îngerii cei mai aseptici

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE