duminică, 6 aprilie 2014

EREZIA FERESTRELOR DIN PALMA MEA DREAPTĂ

Îmi amintesc Nu sunt poet Şi pot să-ţi spun
de câte ori vreau Că nu-mi place umbra ta Are
prea multe culori politice Degeaba mă acuzi de
concubinaj cu Fata Morgana Şi totuşi ce 
conexiune au versurile cu explozia întârziată a
mugurilor acestei primăveri bombastice O sin
gură metaforă îmi ţine lacrimile în suspensie
De la ultima fantomă blitz mi-am pierdut memo
ria suferinţei Retorica umbrei noaptea toate ste
lele sunt disponibile În zadar te scarpini de
proxima centauri

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE