EREZIA ÎNGERULUI CU O SINGURĂ ARIPĂ

O poezie ca un fluviu învolburat

de gingaşe bulboane Cu valuri în

spăimântătoare de tăcere Firma

ment unde faci nudism
 Prăjindu-te la stele Negrul

ocazional scoţând din minţi simul

tan dragostea şi moartea Hai că

ţi-am făcut-o şi de data asta fru

moaso Am coborât prin faţă şi m

-am înălţat pe la spate Te rog pune

mâna pe aripa mea de plumb Se

mişcă sau nu

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II