sâmbătă, 19 ianuarie 2013

DOINĂ DUSĂ PE JUMĂTATE

O fir-ai tu să fii muiere
fulger născut în fagure de miere

Sărutu-i poate ultim strop
rămas din celălalt potop

Pe buza care plânge-a sete
la mănăstire pe-un perete

Ţipă tăcerea unei fete
în jur cu-atâta frumuseţe

Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE