joi, 17 ianuarie 2013

LA REVEDERE COPILĂRIE BINE-AI VENIT

Copilărie cu fiecare lacrimă
mă-ndepărtezi  însă rămâi
centrul intangibil al universului
merg de parcă aş lua calea lactee
în primire survolez moartea în 
orice clipă de la înălţimea inimii
oriunde-aş privi Dumnezeu există
iar atunci când închid ochii nefiinţa 
dispare şi sufletul aterizează
precum roua
pe-un petic te iarbă
dincolo de capătul infinit
al nopţii

Costel Zăgan, Elegii de trezit copilăria

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

SALUTUL TĂCERII

 N-am cuvinte COSTEL ZĂGAN, NEMĂRGINIRI ÎNTR-UN VERS