joi, 17 ianuarie 2013

LA REVEDERE COPILĂRIE BINE-AI VENIT

Copilărie cu fiecare lacrimă
mă-ndepărtezi  însă rămâi
centrul intangibil al universului
merg de parcă aş lua calea lactee
în primire survolez moartea în 
orice clipă de la înălţimea inimii
oriunde-aş privi Dumnezeu există
iar atunci când închid ochii nefiinţa 
dispare şi sufletul aterizează
precum roua
pe-un petic te iarbă
dincolo de capătul infinit
al nopţii

Costel Zăgan, Elegii de trezit copilăria

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE