Ţăranii apar pe câmp ca o ploaie
sufletul lor polenizează pământul
când bobul de grâu e ultima văpaie
unde-şi păstrează lumina avântul
Plivind timpul cu palme de leac
veşnicii adună rază lângă rază
ţăranii-s şi munţii în acest veac
când lanul de grâu iar luminează
Costel Zăgan, ÎNSEMNELE UNEI TĂCERI, decembrie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu