luni, 21 ianuarie 2013

RETORICĂ DE SĂRBĂTOARE


Ei bine

Cui îi pasă

jumătate
de
veac

M-am chinuit


nu mă
sinucid



Poezia mi-a şters
lacrimile

Seară de seară

Cu
sufletu-i
de
fecioară
 
Costel Zăgan,  POEME INFRACŢIONALE

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE