duminică, 13 ianuarie 2013

EREZIA CLARULUI DE LUNĂ

Vreau să-mi ating sufletul Şi
singurătatea nu mă ajută deloc
E noapte şi cum se spune prin 
anumite ceruri Luna seamănă 
din ce în ce mai mult c-un club
Un CLUB AL SOMNAMBULILOR
Intrarea-i ca de-obicei prin spate
Să văd însă ce părere are îngerul
de serviciu Intru în visul ăsta  sau îl
aştept pe următorul Mă rog o iluzie
în plus nu mai contează

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE