Cum aş putea să-mi uit leagănul
de unde l-am văzut prima dată pe tata
lumina-i respiraţia lucrurilor
nu ştiu alţii cum sunt
dar sufletul meu seamănă din ce în ce
mai mult cu Ion Creangă
amintirile sunt ca un bloc-turn la fiecare
etaj alt cer altă iarbă
iată
şi la această înălţime cuvintele m-au ajuns
din urmă dacă vrei să-l mai vezi pe Dumnezeu
taci şi zboară
Costel Zăgan, POEZII DE TREZIT COPIII
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu