Mai ales dimineaţa poetul e inconfundabil
Atunci durerea-l face să dea tot ce are
mai frumos în el Şi lumina ce-o simte
izbucnind din toţi porii Aruncă lumea dintr-un
vis în altul Dragostea rămâne însă cel mai
tandru mijloc de locomoţie Iubind
putem ajunge oriunde Poetul nu-şi nime
reşte însă niciodată muza Mereu şi
mereu se trezeşte în visul celălalt
Frumoaso opreşte odată noaptea asta
că vreau să cobor
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu