NOAPTEA CA O EREZEI SUSPENDATĂ

Mai ales dimineaţa poetul e inconfundabil

Atunci durerea-l  face să dea  tot ce are

mai frumos în el Şi lumina ce-o simte

izbucnind din toţi porii Aruncă lumea dintr-un 

vis în altul Dragostea rămâne însă cel mai

 tandru mijloc de locomoţie Iubind

putem ajunge oriunde Poetul nu-şi nime

reşte însă niciodată muza Mereu şi

mereu se trezeşte în visul celălalt

Frumoaso opreşte odată noaptea asta

că vreau să cobor

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ