joi, 27 februarie 2014

Confluenţe Literare : (IN)CULTURA LA ŢARĂ

Confluenţe Literare : (IN)CULTURA LA ŢARĂ: Confluenţe Literare : (IN)CULTURA LA ŢARĂ

EREZIA ULTIMULUI TREN

Câte lucruri Doamne mă înconjoară Şi habar 
n-am Dacă îmi foloseşte vreunul la ceva Hai
dragoste spune-mi totul de spre lume Despre
sufletul meu in(di)vizibil De când mă tot pregă
tesc să-l vizitez Am învăţat câte ceva despre 
paradisul pierdut Despre inima ce stă la pândă
în pieptul întunericului Despre moartea care
mi-a citit toate mesajele de pe cotoarele
aripilor
Hai pe locuri fiţi gata FOOOC

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

miercuri, 26 februarie 2014

CULORI

Subiectul zilei: culori

26 februarie 1909: Kinemacolor, prima modalitate de realizare cu succes a filmelor color, a fost prezentată publicului la Londra
Costel Zăgan

Cădere la punct fix

Zdrang
îşi făcu
toamna
zob
toate
culorile

marți, 25 februarie 2014

luni, 24 februarie 2014

(IN)CULTURA LA ŢARĂ

Cine m-a pus ca să scriu
păi se poate dom`primar
cum ai şti mata că-s viu
ori împart stele prin bar

Nu se poate dom`primar
să-mi bagi capul în zăpadă
să te faci că n-ai habar
ochii totuşi vor să vadă

Îmi scot capul din zăpadă
urlă viaţa când nu-s viu
îngerii ies iar în stradă
de ce naiba să nu scriu

Nu se poate dom`primar
prea-i de tot curat murdar

Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIA POEZIEI ÎNDRĂGOSTITE


Nimic despre tăcerea născută din
floare Despre poezia ce-şi asistă
propria naştere Vers după vers se
cundă după secundă Maieutica flo
rală a tăcerii Socrate poeticus Cât
poate rezista poezia fără sex Ar pu
tea fi eventual o nouă provocare la
poezia universală Drepturile şi în/da
toriile poeţilor de pretutindeni Asta e
De când poezia a pus ochii pe mine
sunt un om pierdut Scriu şi cuvintele
explodează pe cerul Din ce în ce
mai roz bonbon

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

INVENTEME

Îndrăgostiţii îşi pierd mereu capul, din pricina inimii!”
Costel Zăgan, INVENTEME
Paraschiva1

sâmbătă, 22 februarie 2014

COSTEL ZĂGAN - BILINGV


Realitatea copiază arta - Costel Zăgan
Urmând
una
din
directivele liricii
Anei
Blandiana

Părinţii mei
(mama în special)
M-au
răsturnat
direct
din mormânt
în
leagăn

Şi astfel
în
copilărie
semănam
c-un moşneguţ
de
treabă

Jucându-se
cu
barba
prin
iarbă

La porţile
creaţiei
şi
ale
iubirii

Am
sunat
cu
clopoţelul bisericii
din
sat

Şi
iată-mă
acum

Bărbat
adevărat

Aşteptând
să vină
ambulanţa

Să mă
ducă
la
maternitate

Pentru
parastas

Doamnelor
şi
domnilor

zău
că-i
STAS

__________________

Super Moderator
 
La réalité copie l'art - Costel Zăgan

Suivant
une
des
directives de la poésie
d'Ana
Blandiana

Mes parents
(Ma mère en particulier)
Je suis
retourné 
directement
de la tombe
au
berceau

Et ainsi
en
enfance
semer
comme un grand-père
au 
travail

Jouant
avec
la barbe
en
herbe

Aux portes
de la création
et
de
l'amour

J'ai
sonné
avec
les cloches de l'église
du
village

Et
me voilà ici
maintenant

Homme
véritable

Attendant
la venue
de l'ambulance

Pour me 
conduire
à la
maternité

Pour
le Requiem

Des femmes
et
Des Hommes

Je jure
qu'il est
Parfait
__________________
 

miercuri, 19 februarie 2014

BRAŞOVISME

Păcală : Domnilor, încă nu ştiţi ce-i Apocalipsa ?!
Tândală : !?
Păcală : Apocalisa e untul şi dulceaţa de pe cotidiana noastră felie de pâine !

Costel Zăgan

marți, 18 februarie 2014

IMPONDERABILUL GLONŢ AL SINGURĂTĂŢII

Imponderabilă
moartea
ne caută
toată
viaţa

Când
prea
sus

Când 
prea
jos

Când
ne
găseşte

Nu
mai
are
loc

De
noi

Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

EPISTOLA FATALĂ

A înnebunit caisul
aflu vai dintr-o scrisoare
că n-a mai rămas dintr-însul
decât un apus de soare

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

luni, 17 februarie 2014

ZERO POSTUM


Mor

Alta dovadă

că visez

n-am

Costel Zăgan, Jurnal de rouă 

EREZIE PERPENDICULARĂ

Unde-s Doamne Cavalerii Ninsorilor de Altădată
Ultima păpuşă de zăpadă-i activată de proximul
ţurţure de gheaţă Identitatea anotimpului pare pier
dută pentru totdeauna Ecoul viitorului nu mai trezeş
te pe nimeni Şi eu am buzunarele burduşite de mor
minte Când iată soarele apune ca un chiştoc de ţiga
ră Alo e cineva acasă Din călimară se înalţă luna ini
ma mea albastră Galaxia Gutenberg dă colţul  indes
cifrabil(ă) tăcerea indescifrabilă

Costel Zăgan,  EREZII DE-O CLIPĂ








ORTOGRAFIA INIMII


teme
 (mai 2

Subiectul zilei: ortografie

17 februarie 1993: Academia Română a hotărât revenirea la scrierea cu "â" în interiorul cuvântului şi a formei "sunt" în loc de "sînt"
Costel Zăgan
Lacrimile sunt punctele de suspensie ale ochilor: ortografia inimii e cea mai delicată!
aforism de  din Inventeme)

sâmbătă, 15 februarie 2014

ŞI TOTUŞI

Sărbătoare: Aniversarea lui Galileo Galilei

Costel Zăgan

Erezia măştii sau despre frică

Mi-am pus masca fricii pe figură Toţi
mă recunosc Sunt de-al lor Am buzuna
rele burduşite cu pietre de moară Să
nu mă ia vântul zâmbesc în toate di
recţiile De la nord la sud dar mai a
les pe direcţia est-vest Pământul se
hurducă la mine-n cap E ziuă şi noap
tea Numai luna străluceşte prin ab
senţă Exact ca şi cuvântul Nu expri
mă nici adevărul Nu ascunde nici o
minciună Azi Galilei nu mai abjură
Arde cuminte pe rug de la prima la
ultima literă a poemului Au mi-a
luat foc masca Arde ne-norocita


Costel Zăgan

vineri, 14 februarie 2014

INVENTEME

O sămânţă de adevăr trebuie să existe: altfel, de unde atâtea flori?

Costel Zăgan din Inventeme

ZODIA VÂNTULUI

Doamne ce întrebare-ţi pui
unde-i dragostea când nu-i

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

VÂNZĂTOAREA DE NINSORI

Costel Zăgan


Cum te dezbraci copacii dau în floare
şi simt în piept văpaia unui crin
de la zăpadă sufletul se-aprinde oare
când te privesc şi mor câte puţin

Şi simt în piept văpaia unui crin
şi trupul parcă-i flacără străină
între prea mult şi iată prea puţin
eşti noaptea devorată de lumină

Şi trupul parcă-i flacără străină
de la zăpadă sufletul se-aprinde oare
şi cine pentru cine dă lumină
stă noaptea sub această întrebare

Cum te dezbraci copacii dau în floare
de parcă i-ar aprinde o ninsoare

Costel Zăgan,Cezeisme, 2008
Shahab Tolooie | Tutt'Art@

joi, 13 februarie 2014

LUMEA...l

Lumea asta amăruie
ducă-se naibii-n pustie
sufletul rămas copil
să se bucure tip-til

Costel Zăgan

PARAŞUTIST ŞI ÎNDRĂGOSTIT

(Buzău, 1979)

Depărtarea seamănă c-o floare : cu cât o ignori mai mult, cu atât îşi face mai puţin simţită prezenţa. Închid ochii şi mireasma ei devine nemuritoare.

Bună ziua, Primăvară! Ce noutăţi mai ai în raftul privirii ?

Cea mai frumoasă lună a anului împinge oraşul la iarbă verde. Din troleibuze se face tocană pentru roboţii care nu iubesc mirosul fatal al trandafirilor.
............................................................................................................................................................................

E o lună leneşă pe cer, ca o pisică ambulantă. Am pus mâna la ochi : noaptea se dezbracă iar, fără nicio sfială.

De jur-împrejur, curge îndoiala. Poate de-aceea simt nevoia să-ţi spun pe nume, să mă conving că nu am uitat să vorbesc.

Sănătos şi cu mintea pe undeva pe-acasă, mi-e dor de-o discuţie aprinsă de ochii tăi : numai ei ştiu concentraţia exactă de melancolie din acest amurg aflat în cădere liberă. Sunt fericit că Îngerul de zăpadă a găsit un loc în inima ta!

Uneori mă întreb şi eu ce mai fac şi mă trezesc privind disperat în jur, negăsindu-mă nicăieri! Oricum, a doua zi se va găsi cineva să mă aducă de la obiecte pierdute!...Aş vrea să mă laud cu noaptea aceasta splendidă, dar ştiu că numai tu poţi face luna să crape mugurii de dorinţă !

Noapte bună, Amintire, noapte bună!

Costel Zăgan, DEŞERTUL DE CATIFEA (147)

SHAKESPEARE INCLUSIV

Nu poţi să visezi acasă
nu aceasta-i întrebarea
depărtarea e frumoasă
dacă-o limitează marea

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE 

miercuri, 12 februarie 2014

EREZIE CU OCHII LEGAŢI LA SPATE

Fulgerul a inscripţionat iar mesajul subversiv
Cine nu mă îngheaţă-i mult mai fierbinte Totuşi
femeile-şi uită ca de obicei aripile în patul aman
ţilor ocazionali Tocmai când poetul demarează 
în trombă alte elegii imaginate de acelaşi Rilke Nicio
insulă nu se trage din maimuţă Cum s-a zvonit 
pe la unele colţuri autobiografice În fiecare iarnă
intru în zăpadă până când florile încep să
mă viscolească  în proxima centauri

Costel Zăgan,  EREZII DE-O CLIPĂ

(R)EVOLUŢIE

Sărbătoare: Aniversarea lui Charles Darwin

Costel Zăgan

Evoluţie în ambele sensuri

Până
s-ajungă
la
primul
om
Darwin
a
stricat
mai multe
maimuţe
În sens
invers

Apocalipsa
va arde
toate
etapele
poezie de  din Poeme infracţionale (24 august 2009)

marți, 11 februarie 2014

SUFLET DE COPIL

http://www.youtube.com/watch?v=4AQ91jOq9x4

 "Scriu şi anii parcă zboară
şi-s copil: a câta oară! " Costel Zăgan


LOGODNICA POETULUI



Tăcerea bate-n geam
şi-i gata ca să-l spargă
însă poeme nu mai am
pierdute-n lumea largă



Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote


NU TE IUBESC

Costel Zăgan 

Nebun scăpat din ospiciu
dorul îmi ia viaţa de piept
şi-o binecuvâtează cu biciul
să meargă pe drumul drept

Brusc îmi iau viaţa de piept
simţurile parcă vreo cinci
şi mă-ntreabă ce aştept
în căciulă şi opinci

Simţurile parcă vreo cinci
mă binecuvântează cu biciul
hai ce faci de ce nu ningi
nebun scăpat din ospiciu

Dorul îmi ia moartea de piept
cică-n ea pe cine aştept

CEZEISME II

luni, 10 februarie 2014

POEM CONCURS

Singur
dar
singur cât doi

La maşina de scris
înmugureşte
numai
poemul
din
vis

Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

BLÂND CA O JUCĂRIE

Costel Zăgan 

Somnul păi somnul copiilor nu ştiu cum
să vă spun dar este sfânt intangibil aş putea zice
cum este îngerul de pază pentru fiecare
dintre noi uite eu cred că şi cuvintele au câte-un
înger vreau să spun că ar cam trebui
să avem grijă cum deschidem gura
cel plecat călător se numeşte iar cine
se întoarce oaspete al amintirii va fi de
pildă şi eu încep să văd copilăria prin
ochii unui tată însă nu-mi dau seama dacă
vreun copil într-adevăr mă vede
şi pe mine sau vede numai jucării
mi-e somn cât de blând poţi să fii Doamne

Elegii de trezit copilăria 

imagine Chic and Lovely

TĂCEREA CA REST

Păi arta ne ceartă
numai dacă-i artă

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

duminică, 9 februarie 2014

COTIDIANĂ

Şi asta face-un trandafir
ghinişorantishakespeare

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

NU TE IUBESC

Nebun scăpat din ospiciu
dorul îmi ia viaţa de piept
şi-o binecuvântează cu biciul
să meargă pe drumul drept

Brusc îmi iau viaţa de piept
simţurile parcă vreo cinci
şi mă-ntreabă ce aştept
în căciulă şi opinci

Simţurile parcă vreo cinci
mă binecuvântează cu biciul
hai ce faci de ce nu ningi
nebun scăpat din ospiciu

Dorul îmi ia moartea de piept
cică-n ea pe cine aştept

Costel Zăgan, CEZEISME II






sâmbătă, 8 februarie 2014

Costel Zăgan

Costel Zăgan: Şcoala este locul unde copilăria se termină în fiecare zi.

INCOGNITO


Costel Zăgan

Doamne
era
atât
de
frumoasă

Că-mi
era
teamă
respir

Ode gingaşe

ORGANUL EREZIEI

Mă trag de urechi şi muzica sferelor se-aude 
la maximum Hai bate-n clopotniţa pieptului
Şi vezi îngerul de pază acasă-i Cenuşa poe
mului diamant pre limba mea jucăuşă Dumne
zeu întrupat din tăcere Rană din care curge
sângele condiţiei umane Pe mine nu mă pa
sionează numai organul meu de scris Celelal
te organe vă aparţin Ce bucurie pe mine
Despre voi doar scriu nu existaţi

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

vineri, 7 februarie 2014

EVENIMENT pe Confluenţe lirice

TEXTELE ZILEI


nu ştiu dacă sunt fericit sau trist

locuiesc printre anotimpuri şi
uneori desenez inimi
pe chipurile de pe icoane
de fiecare dată când se pleacă
aud ţipete văd noaptea
cum inundă încăperea
în care
te aşteptam
liniştea îmi mângâie fruntea
oprită între palme
ca un gând
mânjit de speranţe
printre şuviţele negre ale nopţii
stropii de ploaie zdrobiţi de asfalt
îmi desferecă singurătatea
câteva secunde mai târziu
privesc imaginar
prin ticăitul ceasului atârnat

Iarnă second hand ca să ningă trebuie să deschid
frigiderul Să-mi iau porţia cotidiană de utopii
Scriu poeme ca să mai aflu câte ceva despre
Dumnezeu ori măcar despre sufletul meu Ştiţi de pil
dă ce-am aflat scriind titlul acestui poem Că am într-
adevăr ochii albaştri Şi că poeziile de dragoste sunt
un camuflaj perfect pentru orice întâlnire de afaceri
Numai nefericirea face însă diferenţa dintre noi şi
lumea celor care nu cuvântă Autoironia poate intra
şi într-un măgar Dacă-i suficient de spaţios Să-mi
încerc totuşi norocul Ninsoarea-i ultimul zar al
Lui Dumnezeu în ieslea acestei zile
”știi
spunea alma într-una din serile noastre de sfat și de taină
” nu am o definiție exactă a vieții 
a morții
nimeni nu are dar uneori e așa
călătorești
cu un vehicul arhaic sau cu
 unul  ultramodern 
în aer pe apă pe drum de fier sau de piatră
cu clasa întâi sau cu ultima clasă
nici măcar nu contează
călătorești
în jurul tău ceilalți vorbesc despre toate
cu toți dar nu și cu tine 
fiindcă tu ți-ai luat aerul de foarte absent 
foarte blazat și n-ai chef
la fereastră toate frumusețile lumii

...Ce este poezia? Ce deste iubirea? Ascunzători în fața morții eterne. BMM
Mă aflam undeva,
În statul Massachussetts,
Pe o șosea netedă ca o riglă,
Nu cunoșteam nici un om în jur,
Mă gândeam la poetul Hoelderlin închis în turn,
Părăsit în propria sa mizerie,
O mașină trecu fără zgomot,
Nu mai știam anul, ziua, ora,
Un spațiu straniu, străin,
Așa să arate și finalul vieții mele?
M-a trezit înjurătura ascuțită
A unui bețiv înrăit,
Avea un nume greu de reținut,
Dar înjura bietul de el
Ca-n turnul lui Hoelderlin magnificul.

(GOGYOHKA MEA)

 așteptând un înger învăț să zbor COSTEL ZĂGAN