Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din septembrie, 2013

INSTIGARE LA DOR

Iubito numai tu ştii Cum se dezbracă oglinda Lacrimă după lacrimă Costel Zăgan, Poeme infracţionale

DEFINIŢII ERETICE

Iubirea e o taină, în duet. Costel Zăgan http://www.youtube.com/ watch?v=M57Fi19vcSI André Rieu - And The Waltz Goes On (composed by: Anthony Hopkins) www.youtube.com André Rieu & His Johann Strauss Orchestra performing "And The Waltz Goes On" in Maastricht. A Waltz composed by Sir Anthony Hopkins. Taken from "André Rieu -...

INTERMITENT

Ziua văd doar stele verzi plin e cerul de cucuie uite luna cum n-o vezi somnambulă parcă nu e Plin e cerul de cucuie dau cu capul tot mai sus noaptea-i însă o statuie însă sculptor parcă nu-s Dau cu capul tot mai sus uite luna tot n-o vezi după stele iar s-a dus  ziua văd doar stele verzi Plin e cerul de cucuie steaua mea şi e şi nu e Costel Zăgan, CEZEISME II

HALUCINAŢIE

Ce milă mi-e de cei bogaţi pot fi orice dar nu bărbaţi căci şi bărbatul nu e oare decât un fel de înscenare Că pân-la urmă n-oi fi eu  un fel de miel ce se dă leu în lumea asta ordinară ce mă invită doar afară Mânca-ţi-aş viaţa de român păi măi ţigane eşti nebun nu vezi că toată lume fuge şi n-a rămas nimeni pe cruce Şi între plus şi minus infinit doar golu-i Doamne răstignit Costel Zăgan, CEZEISME II

OASPEŢII INIMII

Rugă Diana Mihaela Zăgan   exişti pentru a spune-Sunt! Sfiţească-se paşii cuvântului Tău Fie voia Ta în abisul tăcerii În cer şi pe pământ Prinosul cuvintelor noastre primeşte-l Din eternitate în eternitate Aceeaşi închipuire metafizică Şi ne iartă nouă nemurirea Şi toamna singuratică din priviri Şi nu ne duce pe noi în durere Când ochii bat în cer cu o lacrimă!

PENULTIMUL VAL

Azi mă rup şi din cuvinte din al meu trup potenţial ce niciodată nu vă minte verificaţi şi c-un pumnal E trupul meu potenţial de la tăcere până la ecou din valea plângerii la deal ca şi Sisif tot urc mereu De la tăcere până la ecou o niciodată nu se vinde că moartea este tot un ou şi puii ei Doamne cuvinte Prin trupul meu esenţial tăcerea trece ca un val Costel Zăgan, CEZEISME II

DOINĂ DE REABILITARE

Să ne treacă vai amarul împuşcăm stele cu carul Lumea să nu stea la rând păşim singuri în mormânt Să nu-i lăsăm să aştepte sicrie le-om face deştepte Doamne unde te-ai ascuns de nu dai niciun răspuns Nici la viaţă nici la moarte dusu-ne-ai peste departe De-am rămas numai consoane gura Gheorghe taci Ioane Că ni-i raiul o-cu-pat iar nebunul împărat Şi-om bate cerul cu parul poate-o  pricepe măgarul poezie  de  Costel Zăgan  ,DOINE DE (S)PUS LA RANĂ 

EREZIE PUR ŞI SIMPLU

Ca şi moartea poezia nu este niciodată oportună Poezia este doar inevitabilă  Totuşi nu vă amăgiţi Un Dumnezeu second hand nu-i posibil Poezia se naşte simul tan cu cititorii ei Cureaua de transmisie a lumânării pe care-a aprins-o mama Îmi  pune în mişcare lumina din ochii înlăcri maţi Brusc amintirile mi se desprind de pe corp ca nişte aripi supraîncălzite Poezia însă nu coboară Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

September 18, COUNTRY LIFE

September 18, 2013 0 Comments COUNTRY LIFE “Did you know that life in the countryside for long it lived … to the city?“ (Costel Zăgan – Romanian language teacher, aphorist, poet) * * * * * * * * *…

SCÂNTEI ŞI CUVINTE

Suflu-n carnea ta de jar cu sărutul meu de miere şi luceafăr şi măgar iau ce n-aş putea vai cere Cu sărutul meu de miere stârnesc stelele din tine răsărind în alte ere dragostea de-a pururi vine Stârnind stelele din mine o luceafăr şi măgar cred că totuşi ar fi bine doar în carnea ta de jar Căci sărutul meu de miere toată veşnicia-ţi cere Costel Zăgan , CEZEISME II

ŢĂRANUL BATE COASA

Deşi mai bateţi apa-n piuă se crapă domnilor de ziuă şi nici ţăranul nu se lasă şi-i dă de zor în bot la coasă Să fie naibii pregătită să taie ca o dinamită să nu mai mişte niciun pai în gura porcilor din rai Ţăranul bate coasa-n bot dar asta domnilor nu-i tot o mângâie da` nu-i  nevastă să-i rupă vai încă o coastă Să nu mai umble lele-n târg când boi rag iar câinii plâng Costel Zăgan, CEZEISME II

HAINELE DEMODATE ALE NOPŢII

Cad stele de pe sânii tăi femeie firmamentul discret ţi-l descheie Costel Zăgan , Interludiu

IMPLOZIE STELARĂ

Eu nu-s poet ci dinamită când primăvara mă imită şi-mi scoate mugurii afară ca florile să nu mă doară Ca un vulcan cu stele-n miez eu nu exist eu explodez stiloul meu şi-aruncă lava şi cerul îşi porneşte nava  Sufletu-mi arde pe hârtie tăcerea ţipă că e vie şi nimeni totuşi nu întreabă de unde-atâtea stele-n iarbă Şi-n cer de unde-atâtea flori un ghiont îşi dau şi gata zbori Costel Zăgan, CEZEISME II 

PARADOXAL CÂNTECUL

Luna plânge oglindindu-mi sufletul Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

EREZIA GLORIEI

Animalul cibernetic te are în vedere în baza lui de date Cum ai putea să- ţi dresezi calculatorul de companie Cu biciul sau cu timpul Ultimul manu al în chestiune nu funcţionează decât în weekend Are şi el momentele lui de glorie Nu mai insistaţi În pauza dintre geneză şi apocalipsă Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

CV FOLCLORIC II

Cine-a-mpărţit norocul- Ăla a lichidat tot stocul . Căci la toţi a dat cu paiul, Mie, însă, mi-a dat raiul ! Costel Zăgan, EPIGRAME DISPONIBILE

EREZIA BABA ŞI POEZIA

Înainte de naştere poezia era de fapt un avorton un apendice al viitorului Şapte clipe epocale vor să linşeze eter nitatea Însă eternitatea ca o boală de piele se întinde peste tot Baba şi  mitraliera poeziei au ajuns pe prima  pagină a Apocalipsei În locul stiloului am un pumn de cenuşă Fascinaţia zilei  de mâine Utopie garantată de nenăscuţii deznădejdii  Costel Zăgan,  EREZII DE-O CLIPĂ

DOINA CA ULTIMATUM

Fir-ar dracului să fiţi de lingăi şi de tâmpiţi N-aveţi puncte cardinale ce să mai vorbesc de şale De coloană vertebrală aţi băgat ţara în boală Nici dracu` nu vă-nţelege astăzi prostul este rege Şi regină-i vai prostia Doamne scapă România Costel Zăgan, DOINE DE (S)PUS LA RANĂ

EREZIA ATEISTULUI INVOLUNTAR

Totul pare pierdut Credinţa paradisul speranţa de viaţă şi de moarte Salt mor tal între demon şi înger Sus întuneric pe jos stele Plasă burduşită de iluzii pierdute Insuficienţă erotică acută Poet în haine de lucru Printre picioarele  kilometrice ale singurătăţii Cu soarta o dai la plezneală Şi-ţi trece în cont numai nopţile albe cu picăţele Cât despre Dumnezeu e un simplu zar Hai sus E ultimul firmament spre casă Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

Primăvara acestei toamne de Costel Zăgan

Primăvara acestei toamne de Costel Zăgan : Ce chin dulce/şi această primăvară/Înfloreşte contra florilor/Zburdă contra mieilor/Zboară contra păsărilor călătoare/Cântă contra cucului/Luminează contra soarelui/Iubeşte contra îndrăgostiţilor/Ce primăvară contra primăverii/Asta da toamnă/nu-i ...

DISTORSIUNE EROTICĂ

Dumnezeu în închisoare probabil că sunt nebun dacă libertatea-mi pare tăcerea gurii de tun Probabil că sunt nebun şi lumea e cea normală dacă o iubesc şi-i spun că o văd şi mi se scoală Probabil că e normală dacă libertatea-mi pare o elementară şcoală Dumnezeu în închisoare Mă notează c-aş fi bun luceafăr în gură de tun   Costel Zăgan  ,  Cezeisme II  

Definiţii eretice

Luna-i epitaful... nopţii! aforism de Costel Zăgan

MI-E TOAMNĂ

Şi orice frunză e o doamnă Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

AFORISTUL ZILEI

Aforismul zilei "Am văzut Limba Română ca pe-o mireasă: intangibil de fatală!"                  ( Costel Zăgan)

EREZIA OPTIMISMULUI FATAL

Ca orice utopie Citadela Binelui Absolut  are toate porţile ferecate Pe câmpul de  luptă din jur Te (z)baţi cu tine însuţi pe  viaţă sau pe moarte Nu mai contează um bra aproapelui sau discreţia îngerului de pază Sunt tolerate în cuşca fiecărui indi vid  Castrată omenirea a tras jugul evolu ţiei pe dreapta Cu tot cu riscul amenzii pen tru bruiajul muzicii sferelor de influenţă Peste tot şi toate se înalţă zidurile triumfale ale tăcerii   Pe orice tarabă se găseşte în exces viitor la  preţ redus Grăbiţi-vă să lichidaţi  Condiţia umană e pe ducă Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ 

HORA UNIRII DE UNUL SINGUR

Hai să dăm mână cu mână am cântat nu prea demult şi de-atunci limba română plânge şi eu n-o ascult Am cântat nu prea demult hei deşteaptă-te române iarba rea însă n-am smuls doar neghina îmi rămâne Hei deşteaptă-te române căci din nou limba română în cuvinte mici apune hai să dăm mână cu mână Să cântăm de nu-i prea mult taci şi tu că eu te-ascult Costel Zăgan Ofelia-Florica Hărănguş - '' Dor de ţară '' Un cântec dedicat românilor de peste hotare, în interpretarea doamnei Ofelia-Florica Hărănguş.