Oare (mai) trebuie să scriu Ce am în fața mea
nu-i un zid ci un munte Nu-mi arată cerul ci
drumul care duce dincolo Scriu și urc sau co
bor poteci Scriu și versurile mă lasă deseori
în urmă balast inutil al condiției umane Sferto
doct al disperării cotidiene înmulțind rata ne
buniei pe capul bietului popor român Care
nu mi-ar folosi poeziile nici ca zgardă pentru
îngerul de pază
Asta este
poet te-ai născut
și-n
următoarea poezie
tot poet
ai să
mori
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu