duminică, 9 iulie 2017

FOTOINVENTEM

Poetul e un copac cu rădăcini în cer și fructe imaginare.
Costel Zăgan

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE