joi, 6 iulie 2017

GRĂDINA CU CĂRȚILE ÎN FLOARE


Primăvara a venit în lume
în grădină cărțile-înfloresc
când uitarea-mi sapă nume
cărțile mă strigă prea firesc

În grădină cărțile-nfloresc
paradisul este o bibliotecă
acesta-i destinul omenesc
să traduc tăcerea din aztecă

Paradisul este o bibliotecă
când uitarea-mi sapă nume
prepar poezia ca pe-o fleică
primăvara a venit în lume

Nu știu Doamne de-i firesc
eu rup cartea să-nfloresc

Costel Zăgan, CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE