duminică, 9 iulie 2017

EREZIA LUI REX

Eu și Rex doi necunoscuți un om
și-un câine Împărțim aceeași sin
gurătate  Eu citesc Rex latră Une
ori ne prostim Eu latru Rex latră
și el După un timp ne revenim Și
fiecare se alege cu o păruială de
la îngerul de pază Îngerul său de 
pază desigur Apoi o luăm de la
capăt eu și Rex doi necunoscuți

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE