luni, 22 mai 2017

RETORICA EREZIE A FLORILOR DE SALCÂM

Extaziată iar au înnebunit salcâmii Dragostea
m-a scos la iarbă verde Acasă la Mihai Eminescu
Lacul suspendat între două lumi
M-a îngenunchiat Cu urechea la pământ
ascult șoaptele verzi ale ierbii
Susurul nuferilor îmbobociți
plutește peste ape
precum
altădată
Dumnezeu

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE