Ci unde-s nopțile de altădată
cu iubite răstignite-n puf
cu tristețea Doamne ca o fată
și nu babă plină de năduf
Ce iubite răstignite-n puf
cu picioarele urcate-n lună
rătăcit-a mâna spre apus
chicotind tăcerea o nebună
Cu picioarele urcate-n lună
cu tristețea Doamne ca o fată
ce-mi cânta mereu în strună
ci unde-s nopțile de altădată
Cu iubite răstignite-n puf
să le suflu-n lampă dus
Costel Zăgan, CEZEISME II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu