luni, 1 mai 2017

EREZIE DE 1 MAI

Cine nu înaintează dă îndărăt Dragostea
mea zboară ca o albină în jurul aceleiași
flori doldora de frumusețe și de primăva
ră Petalele precum anii o rotunjesc spre
tinerețea fără de sfârșit Roua fericirii se
evaporează sută la sută în doar două cu
vinte Te iubesc
Și din nou
Te iubesc frumoasa mea
te iubesc
fără
rest

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE