Eu pe dreapta caut stânga
cântă muza sparge stânca
izvorul cu apă vie
țâșnește din poezie
Eu cu versul nu-l proptesc
în iazul tău omenesc
face valuri iar tăcerea
îndulcind cu verde mierea
Și ca gheața-n frigider
îngerii țâșnesc din cer
dau să beau muza lichidă
paradisul stă să-nchidă
Și mă lasă iar pe-afară
într-un colț de primăvară
Costel Zăgan, NIȘTE SONETE BEȚIVE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu