Ca sa fii fericit n ai nevoie decat de dumnezeu - citate Fericire

Ca sa fii fericit n ai nevoie decat de dumnezeu - citate Fericire

FULGER ÎN DOI TIMPI

*

 Focul electric
altarul de chibrituri
omul de paie

*

Viață la maxim
din tată în fiu țăran
stele prășite

*

Sângele-n vene
un vulcan în poziție
de tragere pleosc

* Ce-i poezia
ceasul meu deșteptător
curcubeu sonor

* Copilărie
tărâm al poveștilor
zmeu al zmeilor
 
* Non-parodie

sârmă pe asfaltul ud

accident în lanț

Costel Zăgan

HAIKU MATINAL JAPONIA

Chiciură pe flori
cuțitul nu mai taie
untul înghețat
Kinoshita Yuji, Haiku Japonia, traducere de Costel Zăgan

CUM SĂ NU TE BUCURI

Buruieni ca pe la țară afli doar prin cluburi

Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

Pe LITERATURITATE am fost desemnat:

AUTORUL LUNII MAI!

Costel Zăgan s-a născut la 20 ianuarie 1958, Tudor Vladimirescu, Albeşti, Botoşani. Părinţii, Ioan şi Elena,originari din Bucovina.
A debutat editorial pe 18 decembrie 2005, cu volumul "Hiperbole blitz", la Editura Axa, Botoşani.
*"Cezeisme", 2008.
2012, volumul online "Gravitaţia sufletului".
2014, publică Erezii second hand .
2015, publică romanul, DEȘERTUL DE CATIFEA.

INVENTEMUL SĂPTĂMÂNII

Ce consecvență, unii vor învăța și-n vacanță!

Costel Zăgan

FRANÇOIS VILLON - traducere imaginară de Costel Zăgan

PRIZONIERUL FRANCOIS VILLON

I

În patru sute cincizeci și  șase,

Eu, Francois Villon, atotșcoler,

Crezând că anii-s de mătase,

Pe funie, i-am înșirat spre cer-

Să cuget doar la ce voi face,

Precum Vegece, o, geto-dacul?

Lasa-ți-mă, rogu-vă,-n pace-

Mai bine vă trimit la dracu !

LE LAIS DE FRANÇOIS VILLON
(Le Legs de F. V.)

I
L'AN quatre cent cinquante six,
Je, François Villon, écolier,
Considerant, de sens rassis,
Le frein aux dents, franc au collier,
Qu'on doit ses œuvres conseillier
Comme Vegece le raconte,
Sage romain, grand conseillier,
Ou autrement on se mécompte. . .

ELEGIE DE ODINIOARĂ

Ci unde-s nopțile de altădată

cu iubite răstignite-n puf

cu tristețea Doamne ca o fată

și nu babă plină de năduf

Ce iubite răstignite-n puf

cu picioarele urcate-n lună

rătăcit-a mâna spre apus

chicotind tăcerea o nebună

Cu picioarele urcate-n lună 

cu tristețea Doamne ca o fată

ce-mi cânta mereu în strună

ci unde-s nopțile de altădată

Cu iubite răstignite-n puf

să le suflu-n lampă dus

Costel Zăgan, CEZEISME II

***

* Sârmă ghimpată

cerul va fi ultima

ta cazemată

*

Paznic de stele
și între două ceruri
hoața de îngeri

Costel Zăgan, VIRTUTEA HAIKU

DINCOLO DE MINE

Cu haina sorții pe umăr

leg ștreangul iubirii la gât

silabele vieții când număr

un haiku e moartea atât

Costel Zăgan,

AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

ANTOLOGIA MEA

Şi totuşi, Dumnezeu a dat naştere celui mai fragil vas al închipuirii: puiul de om! Speranţă şi dezastru, inocenţă şi desfrâu, lacrimă şi caricatură!

Ghem de iluzii şi ghem de nervi! Pas de uriaş şi salt în preistorie! Rug şi sex!
* Mama a îngenunchiat, atingând cerul cu inima – lumânare ce încălzeşte cu adierea sa de vis întregul Univers – ridicând apoi firmamentul copilăriei la pieptul ei: rană şi izvor de mir!

* Cum să violezi un înger: mamă şi copil!?
Raţiunea refuză să înţeleagă. Mâna refuză să mai scrie. Din cauza lacrimilor, ochii văd totul în alb şi negru: război şi pace, trup şi suflet, trecut şi viitor.
* – Doamne, ia-l în braţe şi aruncă-l la câini! Acesta-i Antihristul: copilul cu ochi albaştri şi surâs de fecioară!
* – Doamne, nu ezita, El îţi va săpa groapa!

Costel Zăgan - ALTER EGO (5) (Geneza puiului de om)

https://www.literaturadeazi.ro/…/alter-ego-5-geneza-puiului…

INVENTEMUL SĂPTĂMÂNII

Nimic nu poate suplini dragostea,

Costel Zăgan

ARTĂ POETICĂ

Scriu și cerul îmi traduce rănile în albastru

Costel Zăgan, NEMĂRGINIRI ÎNTR-UN VERS

***

Ghețar în flăcări

dragoste versus ură 

în stare pură

Costel Zăgan, VIRTUTEA HAIKU

VIRTUTEA HAIKU

* Clepsidra nopții
jarul din palma lunii
Adam și Eva

* Bananieră
vagaboandă și tristă
iubirea noastră

* Iluzii de mai
salcâmi dincolo de nori
înger amețit 

*Înger în picaj
cerul este la pământ
nu mă atinge

Costel Zăgan

SĂRBĂTOAREA PATIMILOR EMINESCIENE

Doamne dă-mi melancolia oricând

lacrimi amare să-mi curgă-n cuvinte

acest Iisus Hristos se-nalţă-n cuvânt

această pagină-i doldora de morminte

Lacrimi amare îmi curg din cuvinte

o iartă-ne pre toţi care murim cântând

stele tot mai reci răsar pe bolta fierbinte

şi-i atât de-ntuneric în ultimul meu gând

O iartă-ne pre toţi care murim cântând

mereu ne ispiteşte destinul opus

acest Iisus Hristos s-a-nălţat în cuvânt

acest poem s-a-nroşit spre apus

Şi Doamne-abia-l mai suport

când ţipă că-i mort

Costel Zăgan, CEIEISME, 2005

***

Bunul-simț șomer
acasă șapte ani nu-s
om fără un sfert
Costel Zăgan

SCANDAL

Beat de tristețe în aval

Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

PROFESORUL MEU, ELEVUL

Ce noroc, profesorul învață odată cu mine!

Costel Zăgan

RETORICA EREZIE A FLORILOR DE SALCÂM

Extaziată iar au înnebunit salcâmii Dragostea

m-a scos la iarbă verde Acasă la Mihai Eminescu

Lacul suspendat între două lumi

M-a îngenunchiat Cu urechea la pământ

ascult șoaptele verzi ale ierbii

Susurul nuferilor îmbobociți

plutește peste ape

precum

altădată

Dumnezeu

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

INVENTEMUL SĂPTĂMÂNII

Meseria de elev nu se învață.

Costel Zăgan,

PROFESORUL MEU, ELEVUL

***

Arca lui Noe

potop personalizat

de salvamar Dio

Costel Zăgan, VIRTUTEA HAIKU

LACUL SUSPENDAT

Eminescu nu-i acasă
plecat iar să moară-oleacă
 negăsind moartea mireasă
și-a băgat pana în teacă

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

POVESTEA CLIPEI

Anisoara-Cristina Racianu

·

"Clipa este povestea eternităţii: a fost o dată ca niciodată!"(Costel Zăgan)
"The moment is the story of eternity: it was once like ever!" (Costel Zagan)

"Η στιγμή είναι η ιστορία της αιωνιότητας: ήταν μια φορά όπως ποτέ!" (Costel Zagan)

VAE POESIS

Foaia geme iar de stele

zău ce poezii rebele

mâna mea ca o erată

ce poet aș fi măi tată

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

FOAIE VERDE PĂTRAT FOARTE

Eu pe dreapta caut stânga

cântă muza sparge stânca

izvorul cu apă vie

țâșnește din poezie

Eu cu versul nu-l proptesc

în iazul tău omenesc

face valuri iar tăcerea

îndulcind cu verde mierea

Și ca gheața-n frigider

îngerii țâșnesc din cer

dau să beau muza lichidă

paradisul stă să-nchidă

Și mă lasă iar pe-afară

într-un colț de primăvară

Costel Zăgan, NIȘTE SONETE BEȚIVE

EREZIE KITSCH

Burtăverzimea contemporană trage de

priponul libertății și trage Poate poate

își ia zborul Însă continuă și continuă bă

lăceala în mocirla călduță a prezentului 

nostru cel de toate zilele Caricatura lui

dumnezeu face și ea imposibilul Frăgezin

du-ne pe toți până la transparența unor

iluzii pierdute Cine-i angelic nu-i nebun ni

ci poet nici prozator contemporan Totuși

încearcă să dezbrace florile până la esența

roz-bonbon a frumuseții absolute

Alo domnu

dacă vrei să iei o pauză

Plătești

la primul ghișeu

după

înmormântare

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II   

VIRTUTEA HAIKU

Floarea albastră

o caut printre stele

ea-i lângă mine

Costel Zăgan

INVENTEMUL SĂPTĂMÂNII

La cele mai importante evenimente ale vieții, și moartea a tras cu ochiul!

   Costel Zăgan

EXERCIȚII DE DICȚIE

Limbii de lemn frecție

Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

HAIKU...LUCIAN BLAGA

Corolă de zi
doar stele nevăzute
poezia mea
Costel Zăgan

HAI

Frumoaso pui de drac
de stele să te dezbrac

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

SCRIB DE NOAPTE

Scriu monografia lacrimii de mamă

scriu cu fulger doamnă de poet

luminez când dorul tău mă cheamă

mă grăbesc spre tine mai încet

Scriu cu fulger doamnă de poet
scriu direct pe cerul de opal
sunt cu îngerii doar indiscret
dacă o să-mi scrie sufletul pe val

Scriu direct pe cerul de opal

luminez când dorul iar mă cheamă
prin noroiul vieții ideal
scriu monografia lacrimii de mamă

Scriu cu fulger Doamne de poet
doar cu Tine mă simt imperfect

Costel Zăgan, CEZEISME II

SAU DESPRE SINGURĂTATE (OR ABOUT LONELINESS)

Sau despre singurătate

Vorbeşte-mi

despre

dragoste

I-am spus

Şi

crinul

Brusc

a

înflorit

Lăsându-mă

în

urmă

Singur

şi

îndrăgostit

Costel Zăgan

Or About Loneliness

Speak to me

about

love

I told her

And

the lily

Suddenly

blossomed

Leaving me

behind

and

stranded in love

poem by Costel Zăgan (2005), translated by Dan Costinaş

TRANSFER ÎN VERDE

Dansează primăvara prin copaci

când mugurii agață-n verde note

și dacă nu mai poți să numeri taci

și iarba îți transferă

 verzi bancnote

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

BIFRONS

Poezia cuvioasa

își ascute coasa

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

ARTA LUI VIOREL ILIȘOI

Citindu-l pe Viorel ILIȘOI,

poți,

după aceea,

să vorbești

la

nesfârșit.

Sau,

să taci-

la fel

de

semnificativ!

Arta lui Viorel Ilișoi,

cred eu,

este

paradoxul.

De la

cel suav,
până

la cel

monumental.

Un fel de

Emil Brumaru

gata

să escaladeze

Everestul!

Costel Zăgan

INVENTEMUL SĂPTĂMÂNII

Arta-i riscul suprem.

Costel Zăgan

TĂCERI SPRE LACUL EMINESCIAN

Sărbătoarea oamenilor muncii a oprit

soarele deasupra lacului codrilor albas

tru Cerul rămâne la umbra verdelui pri

măvăratic Ceasul de la mâna stângă 

mi-a înmugurit Gura scoate floricele 

și privighetori de aer

Oameni fără griji

și copii de toate culorile

ne jucăm 

de-a

primăvara

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIE DE 1 MAI

Cine nu înaintează dă îndărăt Dragostea

mea zboară ca o albină în jurul aceleiași

flori doldora de frumusețe și de primăva

ră Petalele precum anii o rotunjesc spre

tinerețea fără de sfârșit Roua fericirii se

evaporează sută la sută în doar două cu

vinte Te iubesc

Și din nou

Te iubesc frumoasa mea

te iubesc

fără

rest

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II