Totuși să nu mă nasc a doua oară
să-mi placă ziua-n care m-am născut
să-mi fie pieptul Doamne o vioară
iubirea cu arcușul ei să-mi dea sărut
Să-mi placă locu-n care m-am născut
ca satul meu nimic nu-i mai frumos
să am Carpații-n brațe iubire și pe scut
când merg spre dragoste iar pe jos
Ca satul meu nimic nu-i mai frumos
să-mi fie pieptul Doamne o vioară
să-ntorc și moartea și viața pe dos
totuși să nu mă nasc a doua oară
Îmi place neamu-n care m-am născut
dar dacă e nevoie o iau de la-nceput
Costel Zăgan, CEZEISME II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu