luni, 16 ianuarie 2017

Răstignit pe frunze de Costel Zăgan

Răstignit pe frunze de Costel Zăgan: Numai într-o vreme/eram pierde-toamne/dar când scriu poeme/cred în tine Doamne/Eram pierde-toamne/cu tăcerea în bagaj/de Tine mi-e foame/şi mă dau drept gaj/Cu tăcerea în bagaj/de când scriu poeme/sunt al nopţii paj/şi-o mai duc o vreme/Ca un pier...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE