sâmbătă, 14 ianuarie 2017

SCURTĂTURA DRAGOSTEI

Mi-ar place să mă odihnesc în
albastru Alături de frații mei ae
rieni fulgii Să întindem printre
nori și stele
câte o hora ori bătută
românească De să le pleznească 
și îngerilor ochii de admirație
Prieteni eu cred că iarna-i
drumul cel mai scurt 
spre copilărie
Fericit îngenunchez și ghiduș
îți fac semn
Doamne hai la săniuș

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE