marți, 17 ianuarie 2017

RUDĂ DE GRADUL ZERO

Cuie rup ca pe chibrite
fulgerul e sub genunchi
clipele trec prea grăbite
frumusețea e un junghi

Fulgerul e sub genunchi
doar un tunet vai tăcerea
cerul însă-i hăt la trunchi
totuși ce amară-i mierea

Doar un tunet zău tăcerea
clipele trec prea grăbite
Doamne eu nu-s nicăierea
cuie rup ca pe chibrite

Fulgerul e sub genunchi
după sunet cam triunghi

Costel Zăgan, CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

PRIETENII (I)MEDIATE

                                    Nimeni nu se naște singur: întotdeauna, Dumnezeu este prin preajmă. Nu să observe, ci să ajute. Cum știe...