sâmbătă, 7 ianuarie 2017

A DOUA ZI RENASC

O nouă zi își flutură cămașa udă
cu soare și cu lună-n paralel
cu lacrimi strălucind în iarba scurtă
cu eul ce se-ascunde după el

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE