Clocotește vara în artere
dragostea îmi stă pe limbă
soarele dacă îmi cere
ziua umbra iar mi-o plimbă
Dragostea îmi stă pe limbă
strugurii de dor s-au copt
soarta cine vai mi-o schimbă
c-am rămas la patrușopt
Strugurii de dor s-au copt
soarele dacă îmi cere
împletesc lumina-n opt
clocotește vara în artere
Dumnezeu îmi stă pe limbă
vorba însă-mi este strâmbă
Costel Zăgan, CEZEISME II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu