vineri, 1 iulie 2016

ZGOMOTUL TĂCERII

Larma lacrimilor mi-a asurzit ochii
Fulger transparent și omul este un
obstacol ce trebuie eludat Visul rămâ
ne mijlocul perfect de eludare Oricum
cine nu are nicio țintă nu există Sau riscă
tăcerea-i ultimul câmp de luptă
Gustul de cenușă al cuvintelor
e o probă indubitabilă

Costel Zăgan EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE