Paradisul pierdut văzut din față

Prima zi de muncă pe pământ Adam se scoală

la primul semnal sonor Privighetoarea și-a făcut

datoria aprinzând cerul O singură notă a fost de-ajuns

Adam își pregătește uneltele de lucru brațele picioare

le ochii și urechile Pieptul bombat de întunericul noc

turn este la locul său Pijamaua nopții-i împăturită cu grijă

Îmi îmbrac salopeta zilei încheind-o la toți nasturii în afară

de ultimul Pe-acolo se va vedea ca o sudoare curgând lumina

Fac totul în tăcere Să nu-i deranjez Evei visele frumos colorate

Gustarea de la orele 9 o ascund după primul nor

Canicula scoate soarele din bârlog  Mașina terminus paradis este

din nou plină cu oamenii muncii Fiecare râde pe rând de glumele

aproapelui 

Opriți mașina timpului că vreau să muncesc
Zău

Pe cuvânt meu de șmecher
liber profesionist

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II