Poezia este-o pernă
capul însă e de piatră
și-n neliniștea eternă
poate steaua latră
Capul însă e de piatră
inima abia se-aude
stelele vreascuri în vatră
ard de lacrimi ude
Inima abia se-aude
în neliniștea eternă
sufletul oare unde-i
poezia este-o pernă
Capul trece ca o piatră
prin tăcerea ta de șatră
Costel Zăgan, CEZEISME II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu