duminică, 31 iulie 2016

ȚIGANII DIN INIMA POETULUI

Poezia este-o pernă
capul însă e de piatră
și-n neliniștea eternă
poate steaua latră

Capul însă e de piatră
inima abia se-aude
stelele vreascuri în vatră
ard de lacrimi ude

Inima abia se-aude
în neliniștea eternă
sufletul oare unde-i
poezia este-o pernă

Capul trece ca o piatră
prin tăcerea ta de șatră

Costel Zăgan, CEZEISME II


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

DUPĂ FRANȚA

 Homer (n-)ar fi fericit: m-ați înconjurat ca pe o cetate! Costel Zăgan, Inventeme