duminică, 31 iulie 2016

A PATRA PREDICĂ ERETICĂ


                                                DESPRE DRAGOSTE, CU TRISTEŢE


* Ar fi trebuit să fie un elogiu, un imn chiar. Şi nu-i decât un reproş. Un regret. Iubirea părea un vulcan gata să erupă. Însă, vai, lava mi-a îngheţat pe buze. N-a apucat să fie măcar cuvânt ; rămânând o tăcere anonimă, o tăcere de gheaţă.

* Şi totuşi, sufletul îmi este zguduit de cutremurul incertitudinii. Focul din vine, îmi transformă lacrimile în aburi, iar ochii în adevărate gheizere.

* Din joc, tandreţea a ajuns bătaie de joc !

* Mângâierea frizează starea de lehamite, iar şoapta de dragoste frizează înjurătura.

* Cum să îmbrăţişezi o femeie de zăpadă, fără s-o insulţi ?

* Cum să săruţi un bulgăr de gheaţă, surâzând nepăsător !

* Îmbarcaţi în lumi paralele, fiecare se deplasează spre roşul său : de foc sau de gheaţă.

* - La revedere , dragoste : ne vedem , în rai sau în iad. Oricum, dar nu împreună !

Costel Zăgan

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

***

 Și libertatea-i ca eclipsa solară te-aruncă-n-ntuneric la-nceput și când începe sufletul să doară se mișcă muntele dac-ai crezut COSTEL ZĂG...