Și totuși poezia nu acoperă totul
Priviți în sus Nu lipsește niciun înger
Deși nu mai contează Nici eu nu
știu cine sunt De unde vin Și încotro
mă grăbesc Mi-e jenă să recunosc
Însă poezia celorlalți îmi ocupă tot timpul
Jocul de-a fericirea O posibilă definiție
a vieții Sau a morții Un poem cu care
te ștergi la gura flămândă Un poem antiglonț
Coboară noapte Patul lui Procust
te așteaptă
ȘI
N-AM
ȘI
N-AM
SĂ MAI SCRIU CU MĂNUȘI NICIODATĂ
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu