joi, 5 februarie 2015

FOTOCEZEISME : NOSTALGII RETORICE

Costel Zăgan

Spontană lacrimă de mamă
tăcere redusă la cuvânt
plânsul care mă destramă
ca să răsară în gând


Tăcere redusă la cuvânt
mamă tu copilăria mea
toată viaţa vânezi vânt
viaţa mea e steaua ta

Mamă tu copilăria mea
plânsul care mă destramă
trupul tău e lacrima
mai spontan decât o dramă

Mai adevărat ca moartea
Dumnezeu îţi ţine partea

CEZEISME II

·

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE