Doamne cum ţi-aş mai topi inima de gheaţă
noapte fără de capăt Un Bacovia de zăpadă
îmi colindă insomniile De-atâta nopţi aud
ningând aud cerul viscolind nu-s
singur
şi mă duce-un gând la poluri Şi pacă dorm
în pat de gheaţă iubita parcă viscoleşte
şi până mâine dimineaţă am să mă
zbat precum un peşte
Şi nervii iernii-au îngheţat
iubito iar la noi în pat
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu