joi, 5 februarie 2015

NOSTALGII RETORICE

Lacrimi de mamă
tăcere redusă la cuvânt
plâns ce mă destramă
ca să răsară iar în gând

Tăcere redusă la cuvânt
mamă tu copilăria mea
toată viaţa vânezi vânt
trupul meu e steaua ta

Mamă vai copilăria mea
plâns ce mă destramă
trupul tău ca lacrima
 şi spontan ca şi o dramă

Mai adevărat ca moartea
Dumnezeu ce-ţi ţine partea

Costel Zăgan, CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

CÂT PLAPUMA NOPȚILOR

Întindeți aripile noapte întindeți aripile zi fructele tale-s coapte edenul poate înflori Întindeți aripile zi întindeți aripile viață între...