vineri, 22 august 2014

TAIFASUL STELELOR

Fiecare poem îmi scotoceşte câte-un
colţ de suflet Căutându-mă descoperă
prăpastie după prăpastie Fiecare vers 
îşi instalează stâncile de umbră Parcă
ar zice iarăşi Marele Will Poeţii azi îşi 
au virtutea-n stil Ci-n dragoste poetul 
cel umil Alchimie a tăcerii-I arta poeti
că Taci de câte ori scrii Stea după stea
Urmărire-n doi

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE