Şi-n sufletul meu înmulţitu-s-au nebunii Doamne
De prea frumoase deşertăciuni însetat-am foarte
Ziua şi noaptea grăiesc numai coşmaruri Fără nu
măr lenevitu-m-au mângâierile muierii Loc n-am
găsit plânsului meu Că beznă-i Doamne şi-n mine
Cu toate că stele prea multe-mi îngreunează pleoa
pele O dar frica-i cel mai tandru instinct de con
servare al speciei Al oricărei specii politice
Hai la vot la vot la vot Dacă nu-ţi dau peste bot
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu