Ca şi moartea poezia nu este niciodată
oportună Poezia este iminentă Nu vă a
măgiţi Nu există Dumnezeu second
hand Poezia se naşte odată cu cititorii
Puterea te recunoaşte ca stăpân Acum
aceste versuri sunt eu Când le citeşti
Versurile se identifică cu tine Cureaua
de transmisie a lumânării pe care-ai a
prins-o Îmi pune în mişcare lumina din
ochi Când brusc amintirile mi se des
prind de pe corp Ca nişte aripi supra
încălzite
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu