Dovedind o fervoare direct proporţională cu o anume vibraţie nedisimulată la inefabilul poetic, Costel Zăgan îşi asumă timbrul liric personal, cu un discurs sincer, fără exuberanţe şi contemplaţii inutile, chiar dacă uneori abundă în autoironii iscoditoare sau versuri vag melodramatice, cărora le conferă însă un aer de sesibilitate mereu în alertă.
Deşi pare să fie tributar poeziei tradiţionaliste, în vers clasic, Costel Zăgan îşi surprinde cititorul cu poeme îndrăzneţe , scormonitoare, dar lipsite de stridenţe lingvistice.
Poetul îşi asumă astfel o etică a cuvântului, el rămâne credincios sieşi, dar şi culturii din care s-a născut şi creat.
Florentina TONIŢĂ
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
POESIS NON-STOP: VÂRSTA A TREIA
POESIS NON-STOP: VÂRSTA A TREIA : E vremea să-mi mai îndesiți pensia, domnilor parlamentari! Costel Zăgan, Inventeme
-
Ca orice drog Poezia te transformă în sclavul cititorilor Oamenii normali sunt analfabeţi Poţi însă să ştii ...
-
COSTEL ZĂGAN DETECTIV ÎN ZODIA GEMENILOR M-ai prins poți să te bucuri eu debranșam îngerii din lucruri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu