Dovedind o fervoare direct proporţională cu o anume vibraţie nedisimulată la inefabilul poetic, Costel Zăgan îşi asumă timbrul liric personal, cu un discurs sincer, fără exuberanţe şi contemplaţii inutile, chiar dacă uneori abundă în autoironii iscoditoare sau versuri vag melodramatice, cărora le conferă însă un aer de sesibilitate mereu în alertă.
Deşi pare să fie tributar poeziei tradiţionaliste, în vers clasic, Costel Zăgan îşi surprinde cititorul cu poeme îndrăzneţe , scormonitoare, dar lipsite de stridenţe lingvistice.
Poetul îşi asumă astfel o etică a cuvântului, el rămâne credincios sieşi, dar şi culturii din care s-a născut şi creat.
Florentina TONIŢĂ
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
COSTEL ZĂGAN, NEPOTUL LUI KAFKA, EDITURA ECREATOR, BAIA MARE, 2024
Vorbind despre Dor, Așteptare, Singurătate și Dragoste, autorul acestui volum își descătușează toate emoțiile și neliniștile metafizice car...
-
Ca orice drog Poezia te transformă în sclavul cititorilor Oamenii normali sunt analfabeţi Poţi însă să ştii ...
-
Mulțumesc, draga mea Românie! Gânduri despre limba română Personalități pe care le prețuim despre limba român...
-
Deși este aglomerație, ferestrele spre iad încă nu s-au ocupat! Costel Zăgan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu