Timpul îşi ascute coasa de condeiul
poetului De câte ori scrie i-aude fâşâ
itul ameninţător Icoane înmuguresc
prin copaci Primăvara lucrurile înge
nunchează O fi muzica sferelor de vi
nă Paşii frumuseţii se aud nu se văd
De nopţi albe mi-s pline buzunarele
Aici
pescăruşul sună deşteptarea Cehov doar
trezeşte marea
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
(Constanţa, 17.08.14)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu